luni, 12 noiembrie 2007
No Name
Suntem cu totii angrenati in joc.Unii dintre noi se bucura de beneficiile lui inca de la inceput , altii in schimb sunt cei ce clacheaza inca de la prima runda, ramanand pe parcursul jocului niste spectatori inerti.Tu percepi jocul acesta in modul tau superficial de a fi , eu il iau in serios punand efort si suflet in fiecare mutare.Si uite asa runda dupa runda , ne invartim in cerc ca hamsterii in cusca lor.Sfarsitul jocului este imprevizibil.Niciodata nu-l astepti , dar intotdeauna te ia prin surprindere anticipandu-ti fiecare miscare.Cei puternici reusesc sa se bucure de acest sfarsit , vazandu-l ca pe o avansare care o noua runda mai fascinanta si mult mai fructuoasa ; cei slabi si demoralizati se scufunda in lacul disperarii , ramanand acolo pe vecie ducandu-si infinita viata patronati de regretul neputintei.Si totusi moartea face parte din joc ...Chiar daca o accepti sau nu ..ea mereu te vegheaza din umbra penalizandu=ti fiecare gresela.Sa fie bine sau rau in momentul unui KO categoric vom afla.....TU ce mutare vei face acum ??!!
sâmbătă, 10 noiembrie 2007
A fost o data ca niciodata.....
"O urmaream in diminetile de toamna cum isi urma traseul obisnuit pe strazile inguste ale orasului ...Aceeasi fata carismatica, cu parul strans in doua coditze cu Swen in spate emanand inocenta adolescentei .....Vantul aprig al diminetii ii dezmierda narile si totusi zambetul nu i-l putea dezlipi nimeni de pe buze.....Facea abstractie de tot caci se simtea bine in lumea ei....retina inca ii colora hieroglifele cartii citite .....Si visa departe si poate mult prea mult la ceea ce avea sa-i rezerve viitorul Era imprevizibil si totusi naivitatea din privire refuza sa accepte acest lucru....Era prea idealista si mult prea sensibila..Nu era pregatita pentru ceea ce viata de zi cu zi avea sa-i rezerve,,,,,A trecut si toamna.....au cazut si frunzele intepenite pe pamantul infrigurat..Au cazut si lacrimile pe obrajii imbujoratii, au trecut si iluziile si s au terminat si sperantele......Astazi o revad pe o strada aglomerata din metropola in care m -am mutat...Aceeasi fata distrata si totusi un altfel de privire...O parte din ea se ascunde inca in vechiul oras ..dar ea refuza cu indarjire sa se reintoarca ..Poate mult prea multe ganduri se inghesuie intr-o constiinta atat de transparenta......Poate mult prea multe idealuri ard in flacarile sufletului ca niste erezii de care trebuie sa se descotoriseasca defintiv .....O singuratate aparenta delimiteaza fiinta ei de cea a celorlalti ratacitii de pe strazile mizere ale orasului ......Nimeni nu va stii cu siguranta ce se ascunde in spatele povestii.......Totul prevesteste acel sfarsit iremediabil...si totusi atat de necesar.....Un sfarsit imperceptibil pentru tine egoistul infatuat de pe strada mea si a EI.....Si totusi atat de evident pentru mine "
Abonați-vă la:
Postări (Atom)